Cu tine să zbor, atât mi-e de dor, în lumina iubirii divine,
Să nu mă întorc și aripi să port și taina s-o aflu în tine.
În lume privește, ființa-mi găsește și dragostei tale mă-nfie
Și timpul să curgă și ochiul să plângă, dar dragostea noastră să fie.
Atât îmi doresc cu tine să cresc și moartea să fie o nuntă,
În viață pășesc, iubirii sfințesc cu tine o cruce unită.
Și faptele noastre să fie curate c-a îngerilor aripi purtate
Și Domnul ce știe tot gândul ce-nvie să mântuie viețile noastre.
Cu tine mormântul, la fel ca și visul, când trece mă duce în viață,
Cum ruga-nălțată se face o faptă, când sufletul are credință.
Și lacrima caldă a celor ce-o varsă îmi este ca toamna târzie,
Când lumea e tristă și moartea-i vestită, dar totul din nou o să-nvie.
Și-n zilele triste, când răul prin lupte încearcă s-aducă durerea,
Cu jertfă senină, cu totu-n lumină, să-nălțăm bucuroși rugăciunea.
Ca ceea ce doare să fie o floare și rodul adus să-l purtăm
Cu dragoste mare, să cerem iertare și celor greșiți să o dăm.
Și pacea mi-aduce cuvântul ce tace, iubirii să ardă nestins
Și inima-mi saltă cu tine odată și Domnul se lasă atins.
Așa să îmi treacă o viață întreagă cu tine pe drumul dorit
Și Domnul Luminii în Cartea Vieții să scrie că Lui am slujit.
frumoasa poezia. In sfarsit mai vad si romantici pe blogurile astea
RăspundețiȘtergerewow .. ai talent . Felicitari
RăspundețiȘtergeremultumesc.
RăspundețiȘtergere