O naștere din nou

Au fost atâtea clipe trăite în iubire,

Au fost atâtea zâmbete născute-n fericire,

Purtam cu dor în suflet cuvântul lui Hristos

Și chipul mi-era blând,mai sfânt și mai frumos.

Purtam în ochi senini vederi duhovnicești

Și lacrimi ce erau ca îngerii cerești,

În pașii mei urmam a Domnului chemare

Și ruga mi-era zbor și armă de răbdare.

Purtam în zi lumină a Domnului iubit,

Și-n noapte privegheam cu dor neprihănit,

Și pacea mi-era una,iubirea pentru toți,

Ființa mi-era chip al rugilor fierbinți.

Dar am pierdut de mult ființa ce-o purtam

Și arma mea de foc cu care mă luptam.

Sunt plin de răni,pierdut al grijilor lumești,

Încătușat fiind păcatelor trupești.

E vina mea că port un suflet plin de spini

Și nimeni nu m-atinge, văzându-mă cu răni,

E vina mea,o,Doamne, și nu știu cum să vin

'naintea Fetei Tale, s-aduc doar un suspin.

Mi-ar trebui și lacrimi, cu pocăința-adâncă,

Ar trebui și fapte, ființa mea s-aducă,

Dar nu mai știu să spun o rugă ,Împărate,

Să mistui Tu în mine mulțimea de păcate.

Atâția sfinți sunt, Doamne,ce pot ca să-mi ajute,

Să dea ființei mele iubirile pierdute,

Dar eu prefac mereu iubirea lor curată

În griji de ne-nțeles,în dragoste uitată.

Adu-mi din nou lumină în ochii-ntunecați

Și dă odihnă iar pașilor aflați,

Să port asemenea-Ți un chip, cu sufletul smerit,

Și nașterii din nou să fiu acum primit.

Să nu mai fie-n mine păcat neîndreptat

Și nici iubirea care de Tine a uitat,

Să fie dimineața mereu un început,

Iubirea Ta să-mi spună că astăzi m-am născut.