Lumina nopții

Lumina nopții

În norii de umbră când noaptea-i mireasă,

Când valuri de luncă o lună își țeasă,

Privesc cuibărindu-mi suflarea pierdută,

În ritmul de valuri, în noaptea tăcută.

O floare răpită se zbate în vânt

Cerșindu-mi privirea și-un ultim cuvânt:

Frumusețea din tine, mirosul tău sfânt

Le lasă la mine,aici pe pământ.

Mă-ntorc cu privirea și văd cum o stea

Se pierde ușor, ca floarea și ea.

...să fie un fiu de luceafăr iubind

O fată frumoasă,iubirea-i cerșind.

Și inima dorul vrea să cunoască,

De lună, de stele, de valuri de luncă,

De florile care spre cer se înalță,

De nopțile calde-ncununate cu viață.

O mantie adâncă a cerului închisă

Ochilor se lasă acum a fi deschisă,

O lume-n care încă n-am fost născut iubirii

Mă naște și mă-mbracă în razele luminii.

E greu să port lumină în nopțile adânci

Și tainele ascunse s-arăt lumii întregi

Tu poartă-mă întâi prin anii mulți ai tăi

Și-apoi s-arăt în nopți minunile ce dai.