Drum către...zâmbet

Ce scurtă este ziua și ce lungă e durerea,

Ce lungă e durerea ,dar ce dulce-i fericirea!

O, nu simți cum ziua trece ca un fulger rătăcit,

Căutându-l cu privirea, alergând ca un pripit?

                       

Căutăm și căutăm văile și munții vii,

Adâncind și iar clădind suferinți și bucurii,

Ai rămâne fără haină,fără pâinea de la gură,

Ca să vezi cum poartă alții zâmbetul în loc de ură.

Lacrima e doar o stea,de pe cer nu ar cădea,

Dar cu timpul nu se luptă nesfârșitul de-a veghea

Și se stinge într-o clipă lăsând cerul fără ea,

Aducându-se ca jertfă,vindecând cu ea durerea.

Ca s-o iau de la-nceput, e mai greu decât acum,

Trebuie să mă întorc și să caut un alt drum,

Unde nimeni nu va fi mângâiere când n-oi ști,

Doar pe tine te mai simt,omule care iubești.

Nu-i nici simplă,nu-i nici grea crucea fiecăruia,

Dar în rănile ce port vina nu-i decât a mea,

Iar în zâmbetul frumos ce aduce liniștea

E doar Unul,e Hristos,ce îmi duce crucea.