Cerșind sfințenia

Când ți-am lipsit ți-am fost aproape în duhul care ne-am iubit,

De ți-am greșit să uiți de toate,ființei tale m-am jertfit,

Să pot ajunge negreșit c-o aripă zburând  la tine

Și crucea noastră s-o unim cu Iisus în rugăciune.

Aș vrea să port în gândul meu singurătatea-n loc de-odihnă,

Să port în loc de graiul meu doar rugăciuni în taină,

Să port în loc de mângâieri suspine care le uitam

Și-n loc de sufletu-mi iubit pe tine să te am.

O dimineață făr' lumină e ca un suflet fără viață,

O floare făr-a fi deschisă e ca iubirea ne-nteleasă,

Un vis e-o pasăre în zbor necunoscând zborul spre casă,

Iar suferința e un dor de fericire și speranță.

Aș vrea să port în loc de aripi genunchi răniți în rugăciune,

Să port în loc de așteptare iubire pentru orișicine,

Să port în loc de-a mea voință smerita ascultare,

Ființei tale să-mplinesc nevoia de iubire.