Iubirea-i adevărul meu

Și chiar de nu mă vei iubi, să nu mă-ndepărtezi de tine,

Chiar de voi fi doar un nimic să nu îmi spui- străine!
Să fiu și ultimul tău gând, decât iubirea nimănui,

Mai bine lasă-mă să fiu, decât adio să îmi spui.

Totul în jurul meu se schimbă, pașii nu-i pot controla,

Mă îndeamnă spre lumină unde totul pot afla.

Te zăresc din depărtare,ochii-ți sunt mărgăritare,

Părul tău atât de lung, ca o salcie pe mare.

Rochia-ți tesută parcă de-adierile de vară,

Chipul tău zâmbind pictează ochilor ce văd, fecioară.

O, nu vreau să fiu un soare peste toți să luminez,

Vreau să fiu o rază-n care, chiar de nu vrei , tu să crezi!

Nu lumina ei s-arate chipul tău frumos de suflet,

Nici să îți arate calea care-ți va aduce-un zâmbet,

Ci să fie raza care luminează și în noapte

Și scăparea cea din zi când vei spune-sunt pe moarte!

Pașii mei cobor în ritmul umbrelor ce-ascund iubirea

Și mă-nalț cu aripi suple spre a-ți aduce mulțumirea,

Nu pentru iubirea care pentru mine nu o simți,

Pentru șansa de a-ți spune: te iubesc, să nu regreți!

Ca să fiu acum cu tine lumea a și dispărut,

Să iubesc stiu cel mai bine de când ție am crezut,

Dragostea în tine naște pentru mine adevărul,

Uită tot trecutu-n care părăsit-ai universul.

                                   ***

- O, cum voi veni eu oare să cerșesc iubirea ta,

Cum voi cere de la tine să fii tu lumina mea?

Am trăit doar o iubire ce știam că se va stinge

Și-am crezut că ochii-n noapte niciodată nu vor plânge.

Dar acum și-n zi sunt lacrimi și iubirea mea niciunde,

Vorbele de-atunci sunt mute și suflarea nu se-aude.

M-am răpit acum din lume ca să pot trăi cu tine

Veșnicia mea se naște în iubirea ta de mine.

                                  ***

Nu cerși iubirea care de mult este pentru tine,

Astăzi vom uni hotare ce au fost cândva străine.

Ne cuprinde veșnicia într-o clipă de iubire,

De vom trece ca secunda vom iubi în nemurire.