Cuprinde-mă,tu poți!

Crispat mă-nalț ca munții și stau ascuns ca-ntr-o cavernă,

Privesc cu lacrimi râsul gol și cum renunță focul la lumină,

Tu ești cu mine și-mpotrivă când eu mă pierd în lume,

Mă-nfrânge , nu-mi voi apara o libertate fără tine.

Cuvântul este ne-nțeles când doar iubirea poate să-nțeleagă,

Ne este teamă să fim singuri, dar fuga asta o și neagă,

Un pas să facem înainte chiar la o mie înapoi,

Căci doar o clipă ne ajunge să nu fim singuri,ci amândoi.

Mă-ngrop în gânduri dureroase și fapta mi-o încătușez,

De crezi sau nu mai crezi în mine eu voi avea același crez,

Nu voi schimba nimic în lume și nu-ți voi cere nici un preț,

Măcar primește-a mea iubire ca pe un dar al meu măreț.

Scăpând acum de noaptea grea, în ochi îmi este răsăritul,

Cu brațele-mi cândva legate acum cuprind și universul,

Doar dragostea ce nu mi-a fost rănită,nici uitată,

Nu aș putea să o cuprind, doar mie, niciodată.