Împreună

La fereastră mai privesc chipul meu pierdut în zări,

Timpul mă desparte-ntruna de pedepse și iertări,

Faptele fie mă-nalță ,deși aripi n-am purtat

Ori adâncul mi-l arată din adâncuri un înalt.

Azi aș vrea să fiu doar unul, să cunosc cu-adevărat

Taina ce se-ascunde-n mine, care vieții m-a înfiat,

Chiar de n-aș avea curaj să cunosc deplin iubirea

Să nu cred că din păcat voi cunoaște fericirea.

Acum sunt atât de-aproape,acum simt că sunt departe,

Acum plâng, acum zâmbesc peste lacrimile multe,

Cred atât de mult și totuși câteodată mă-ndoiesc

C-aș putea să fiu un altul, dacă n-aș iubi lumesc.

De priviri la judecată, sunt legat dar și iertat,

Nu cunosc nici o pedeapsa sau iertare să-mi fi dat,

Dar cunosc din judecata-mi că păcatu-nseamnă vieții,

Dacă nu este-ndreptat, închisoarea libertății.

Când privesc în urmă totul mi se pare că n-am fost,

Când privesc-nainte, totuși, mi se pare cu un rost,

Iar prezentul îmi desparte firea mea în două căi,

Una care este moartă și-una care va trăi.

Eu sunt...nu sunt...dacă nu crezi și iubirii!!!

De vom crede nu e oare ce-i cu-adevărat al firii?

Haide, vino, e mai bine ca să mergem împreună,

De vom crede în iubire vom trăi doar în lumină.