N-am să-Ți cer

N-am să-Ți cer nemurirea ce mi-o vei da negreșit,

Într-un timp ce simt durerea și când toți mă cred greșit,

Am să-ți cer doar izbăvirea pașilor ce trec grăbiți

Și mă uit în urma lor ca și norii pribegiți.

N-am să-Ți cer ca lacrimi calde să îmi plângă ochii mei,

Când pustiul mi se-ntinde în mulțimea celor răi,

Am să-Ți cer doar ca minunea ce o poți plini cu noi,

Sa-Ți aducă mulțumirea c-am râvnit și în nevoi.

N-am să-Ți cer iubire multă când la rându-mi n-am iubit,

Judecând că mi-e de-ajuns trupul meu de îngrijit,

Am să-Ți cer doar mâna caldă ce o-ntinzi celor pieduți,

Să îmbrac din nou porfira ce o dai celor sfințiți.

N-am să-Ți cer credința care ar muta și munții-n mare,

Când îmi este suferința patul meu de alinare,

Am să-Ți cer să-mi dai puterea de a crede azi în Tine,

De-ați aduce înainte jertfa mea ca o minune.

N-am să-Ți cer lumina care ochilor e orbitoare,

În pustiul meu de noapte o scânteie-i muritoare,

Am să-Ți cer un înger care priveghind în ascultare

Să aprindă-n mine focul umilinței zdrobitoare.

N-am să-Ți cer ca-n visul meu să mă pierd când este greu,

Zi de zi , noapte de noapte m-adâncesc în el mereu,

Am să-Ți cer să fii în mine dorul care să-l urmez,

Să-mi fii dragostea dintâi și în veci același crez.

N-am să-Ți cer ca aripi albe înălțimilor să-mi poarte

Trupul meu rănit adânc cu mulțimea de păcate,

Am să-Ți cer nemărginit sufletul să-mi fie-n toate,

Ca un rai ce l-ai zidit, spre slăvirea Ta-mpărate.

Ține-mă în mâna ta

Viețile noastre - ca două aripi ridicate la cer,

Spre-a nemuririi iubiri doar cu tine să sper,

O viață să-mi fii între cer și pământ,

Chipul drag cu care azi fac legământ.

Am numărat zilele și anii au trecut,

Ca astăzi să spun “DA” unui nou început,

O cale, un țel, împreună iubirii adevărate,

Cu Hristos, doar cu EL, vom lua cununi nestemate.

Și o cruce să-nălțăm pe-a cerului adâncă privire,

S-aducem rugăciunile noastre cu aceeași întreagă iubire,

Și daruri primite, și jertfele noastre trăite,

Să fie la fel ca dorurile noastre râvnite.

Să dăm viață iubirii noastre ca în veci să dăinuim,

Prin rodul ce-om aduce ,prin fapta ce o-mplinim,

Să ni se spună mamă, să ni se spună tată, cuvinese să fim

Dragostea curată, aripi ce înalță rodul ce-l primim.

Cu binecuvântări purta-voi zâmbetul tău dulce,

Lacrimile tale calde pe umăru-mi voi duce,

La bucurii voi fi aur ce-ți străluce,

La dureri voi fi jertfa ce-ți dă pace.

Vom fi de-acum un trup, o singură suflare,

Purtând nemărginit în noi dorința iubitoare

De a urma în veci aceleiași chemări,

Iubirii pe pământ să fim apărători.

Purta-voi infinitul și taina întreită,

Purta-voi dorul tău în fiecare clipă,

Iubirea ta îmi este darul cel ceresc,

Din suflet îți voi spune cuvântul: TE IUBESC!!!

Urarea mea vă este: trăind doar în iubire,

Cu crucea-n pieptul vostru s-ajungeți la sfințire,

Cu ruga-n glasul vostru s-aduceți mulțumire,

Credinței în Hristos să vă jertfiți pe cale,

Nădejdii să urmați când nu aveți scăpare,

Curaj să arătați când răul vă-nconjoară,

Blândețea s-o împletiți smereniei curată,

Răbdării să îi dați timpul cuvenit,

Înțelepciunii fapta ce-aveți de împlinit,

Rodul ce aduceți răspuns spre mântuire,

Dragostea în toate – vouă fericire,

Voinței să îi dați ce este mai frumos,

Luminii să-i urmați, în veacuri lui Hristos.

Pot pentru tine...

Pot să adii suflarea ta în miez de noapte,

Să împletesc în părul tău o stea fără de moarte?

Pot să mă pierd în zâmbetul tău necreat,

Unde tainele se-ascund într-un vis ce l-am sperat?

Pot să-ți zâmbesc ca unui înger ceresc,

Să-ți adun stele-mprejur ca și luna-n univers?

Pot să te strâg la piept ca pe o floare,

Ca și cerul ce-ți deschide calea către soare?

Pot să nu exist atunci când tu nu mă dorești,

Să fiu un dor în suflet pe care să-l jertfești?

Pot să fiu acolo unde lacrima-ți va piere,

S-o întorc într-o izbândă ce-ți va da iubire?

Pot să sper c-o să te am fără teama despărțirii,

Când și clipele durerii îmi vor lua suflarea vieții?

Pot să cred în tine chiar și-atunci când totu-i vag,

Să te port la mine-n suflet ca și îngerul meu drag?

Pot s-adorm cu tine-n noapte, să visăm nedespărțiți,

Cum își poartă cerul taina făr-a  fi  descoperiți?

Pot să nu mai pot trăi fără tine clipelor ce vin,

Să te port în suflet iarăși ca un dar divin?

Doar iubirea

Stau singur și mă-ntreb de-i oare clipa mea prea visătoare,

De-nalț privirea mult prea sus când am greșit și cer iertare?!!!

E nevazută lumii voastre lumea-n care eu trăiesc,

E prea străină și departe ca să-nțelegeți cât iubesc.

Dar port în mine îndrazneala de-a fi cu voi un mărginit,

Căci lupt de când am fost născut pentru un loc în infinit.

Cer văd ochii mei orbiți, dar nu și bratul vostru-ntins,

Ca să-mi ajute să pășesc ceea ce voi nici n-ați atins.

Și iar mă-ntreb de-i oare timpul mai mult decât pot aștepta,

De cred ce nimeni n-ar visa că mie mi s-ar întampla?!!!

Să fiu ca tine - n-aș putea, să fii ca mine - nu aș vrea,

Să fii unic pe pământ te poate face doar iubirea.

Și sub umbra pleoapei tale stau privindu-ți chipul zvelt,

Să te țin din nou în brațe,ca din vis să fii prezent,

Timpul ce-l trăiesc cu tine , aripi ce mă duc spre cer,

Unde veșnic voi iubi chipul tău ca pe un înger.