Și zbor...

Vântul adie ușor, soarele naște-n lumină căldura,

Vara ne așteaptă cu dor să visăm în a frunzelor umbră.

Cerul se schimbă, o mantie verde oglindește în oaze,

Soarele picură în apele reci căldura fierbinte din raze.

Și zbor, și zbor cu visul meu și dor,

Iubirea și aripile mele atâta mă mai vor,

Să zbor înalt spre stele, să zbor uitat dorinței,

Să fiu un rod `plinit al tainicei voințe.

Să mă gândesc la universul rece și-adormit?!

Luceafărul cel veșnic iubirii n-a trăit,

Dar eu al nemuririi-iubirii am fost creat,

Să port în mine chipul luminii adevărat.

Și zbor, și zbor strivit de vântul rece,

Limanul cel privesc în suflet mi te-aduce.

Ce rost mai are timpul când eu te am pe tine?

Clepsidra tot se scurge fără să uit de tine.

Și zbor, și zbor fără să tind spre lume,

Căci nu cunosc cei rău și ceea ce e bine.

Plutesc și nu mai simt decât ce e iubire,

Trăind acum cu tine un rai de fericire.

Minunea mea

Minunea ce-a răsărit peste noaptea vieții sumbre,

Peste durerea ce mă adâncea în întunericul unei umbre,

Ești tu , lumina ce m-aduce în veșnica iubire,

În universul creat de noi, din marea noastră împlinire.

Prin mările învolburate curg șuvoaiele de ploi,

Prin ochii mei lacrimi se scurg ca florile în văi,

Un zâmbet lin vădește-acum un capăt al luminii,

Mă pierd în timp,mă pierd cu tot când tu mă naști iubirii.

În dimineți visul dispare în razele de soare,

În inimă mereu apare dorința de iubire

Și dorul mi te-aduce-ndată pe urmele visării,

Luminii taină să-mi aduci cu tine realității.

Chemare-n infinit

Inima-mi bate de frică, ochii-mi privesc rătăciți,

Căci lumea aceasta nu-i mică și fiecare e dăruit unei vieți.

Pași-mi alerg obosiți, odihna-i străină de mine,

Grija mi-e dorul de sfinți, prin iubire-s aproape de Tine.

Lacrima-mi mângâie chipul, trupul m-ascunde de lume,

Taina-mi păstrează secretul, sufletul îmi zboară la Tine,

Ruga mi-e cruntă și rece, răbdarea ce-am avut acum trece,

Dar iubirea la tăcere mă aduce și ființa mi-e plină de pace.

Ziua m-aduce la viață, noaptea e plină de speranță,

Gândul la Tine mă înalță, lupt pentru o nouă biruință,

Să trăiești în mine fără timp, în iubire să învii ce-a murit,

Din nimic ai creat suflet scump, ca să port o iubire-n infinit.

Ești viața ce-o trăiesc

Un crin al frumuseții ești cu raze aromate,

Purtat de mine-mi dăruiești în suflet nepătate,

Petale, aripi și dovezi ale iubirii tale

Ce mă-nconjoară și mă vezi zburând mereu cu ele.

Pe palma mea țin chipul tău lăsat pe-o parte-nduioșat,

Ca luna-n noapte ce-aștepta sărutul viu și necreat

Din vis, din vis pornește dorința noastră ce-am urmat,

Să fiu cu tine, să fii cu mine, să fim un tot ce l-am creat.

Pe brațul meu te-așez ușor ca să-ți șoptesc iubirea,

Din ochii tăi ce-s plini de dor îți sorb acum privirea.

Să văd în ochii tăi acum cum soarele răsare,

În dimineți să-ți pot cânta iubirea ce nu moare.

Te-aud, te văd, te simt în fiecare clipă din prezent,

Urmez secunda doar cu tine în infinitul sfânt.

Te iubesc cât te-ar putea iubi întreaga lume,

Ești viața ce-o trăiesc, iubirea ce-o port în mine.