Tabloul iubirii

Afară e soare și razele cad adormite pe păru-ți lucind,

O pădure departe ca o mare cu valuri adierii mângâierea cerșind,

O umbră aici încătușată-n lumină se-agață mereu de un nor

Și-n ochii-ți senini se văd ca-n oglindă iubiri, diamante de dor.

Pe trupu-ți misterul se așterne în mantii și golul se-ascunde în plin,

Un braț te-nconjoară și unul coboară tremurând ca un ultim suspin.

Obrazul tău neted sub buze îmi arde și zâmbetu-ți este timid,

Iar liniștea-ngână dragostea noastră și haosul este rănit.

Pământul se-oprește și timpul se pierde în urmele vechilor aștri,

Se-adună cu teamă, dar tot se destramă judecățile ochilor noștri.

Se vede pe cer tabloul iubirii în ecoul suflărilor noastre,

Priviți și ne-atingeți ,simțiți si aduceți ecoul iubirilor voastre.

Cuprinde-mă,tu poți!

Crispat mă-nalț ca munții și stau ascuns ca-ntr-o cavernă,

Privesc cu lacrimi râsul gol și cum renunță focul la lumină,

Tu ești cu mine și-mpotrivă când eu mă pierd în lume,

Mă-nfrânge , nu-mi voi apara o libertate fără tine.

Cuvântul este ne-nțeles când doar iubirea poate să-nțeleagă,

Ne este teamă să fim singuri, dar fuga asta o și neagă,

Un pas să facem înainte chiar la o mie înapoi,

Căci doar o clipă ne ajunge să nu fim singuri,ci amândoi.

Mă-ngrop în gânduri dureroase și fapta mi-o încătușez,

De crezi sau nu mai crezi în mine eu voi avea același crez,

Nu voi schimba nimic în lume și nu-ți voi cere nici un preț,

Măcar primește-a mea iubire ca pe un dar al meu măreț.

Scăpând acum de noaptea grea, în ochi îmi este răsăritul,

Cu brațele-mi cândva legate acum cuprind și universul,

Doar dragostea ce nu mi-a fost rănită,nici uitată,

Nu aș putea să o cuprind, doar mie, niciodată.

Iubirea-i adevărul meu

Și chiar de nu mă vei iubi, să nu mă-ndepărtezi de tine,

Chiar de voi fi doar un nimic să nu îmi spui- străine!
Să fiu și ultimul tău gând, decât iubirea nimănui,

Mai bine lasă-mă să fiu, decât adio să îmi spui.

Totul în jurul meu se schimbă, pașii nu-i pot controla,

Mă îndeamnă spre lumină unde totul pot afla.

Te zăresc din depărtare,ochii-ți sunt mărgăritare,

Părul tău atât de lung, ca o salcie pe mare.

Rochia-ți tesută parcă de-adierile de vară,

Chipul tău zâmbind pictează ochilor ce văd, fecioară.

O, nu vreau să fiu un soare peste toți să luminez,

Vreau să fiu o rază-n care, chiar de nu vrei , tu să crezi!

Nu lumina ei s-arate chipul tău frumos de suflet,

Nici să îți arate calea care-ți va aduce-un zâmbet,

Ci să fie raza care luminează și în noapte

Și scăparea cea din zi când vei spune-sunt pe moarte!

Pașii mei cobor în ritmul umbrelor ce-ascund iubirea

Și mă-nalț cu aripi suple spre a-ți aduce mulțumirea,

Nu pentru iubirea care pentru mine nu o simți,

Pentru șansa de a-ți spune: te iubesc, să nu regreți!

Ca să fiu acum cu tine lumea a și dispărut,

Să iubesc stiu cel mai bine de când ție am crezut,

Dragostea în tine naște pentru mine adevărul,

Uită tot trecutu-n care părăsit-ai universul.

                                   ***

- O, cum voi veni eu oare să cerșesc iubirea ta,

Cum voi cere de la tine să fii tu lumina mea?

Am trăit doar o iubire ce știam că se va stinge

Și-am crezut că ochii-n noapte niciodată nu vor plânge.

Dar acum și-n zi sunt lacrimi și iubirea mea niciunde,

Vorbele de-atunci sunt mute și suflarea nu se-aude.

M-am răpit acum din lume ca să pot trăi cu tine

Veșnicia mea se naște în iubirea ta de mine.

                                  ***

Nu cerși iubirea care de mult este pentru tine,

Astăzi vom uni hotare ce au fost cândva străine.

Ne cuprinde veșnicia într-o clipă de iubire,

De vom trece ca secunda vom iubi în nemurire.