Translate

luni, 25 octombrie 2010

Gingașă chemare


Gingașă chemare ,dorul meu ți-aduce,
Lacrimi amare răstignite pe cruce,
Gândul în visuri de taină coboară,
Privirea-mi găsește în tine comoară.

Pe străzile-nguste mă pierd căutând unde ești,
Cu chipul tău blând,cu ochii tăi dulci să privești
Visul meu tainic cu care azi mai trăiesc,
Pentru tine ființă,pentru tine iubesc.

Și luna cu valuri de stele-mpresoară
Încetul cu-ncetul cerul spre seară,
Pașii mei strigă fără-ncetare,
Încă te caut cu-aceeași chemare.

Viața îmi cerne cu greu timpul scurt,
Dorul își caută ce nu a avut
Și gândul mă duce din nou la-nceput
Când totul aveam,dar azi am pierdut.

Aveam gândul curat și dor ne-ncercat,
Aveam zâmbetul dulce fără păcat,
Și ochii-mi vedeau în puține comori,
Și gându-aducea mulțumiri până-n zori.

Oare care să fie iubirea ce-o vreau
Și care să fie cea care-o dau?
Oare tu care nu ai curaj să trăiești,
Oare grija ce-o port pentru cele pământești?

E greu ca să dau un singur răspuns
Când încă la tine nu am ajuns,
Timpul se scurge sub legea lui sfântă,
Dar noi nu mai credem că viața e scurtă.

Așteptăm, și-așteptăm ca totul să vină
Și credem că noi nu purtăm nici o vină,
Iubim sau urâm,dar înca nu știm
Pentru care din ele cu-adevărat trăim.

duminică, 10 octombrie 2010

Un zâmbet

De ce porți tu în suflet atâtea griji ce nu-s
Și gândul de ce-l lași prin gropi și nu-i supus?
Nu asta te va face să-nfrunți acum durerea,
Un zâmbet ți-ar ajunge să dobândești sfințirea.

Tu crezi că dorul este o rană dureroasă,
Eu cred însă că este iubirea preafrumoasă.
Când ai pe cel iubit în brațe și îl vezi,
Atunci e tot la fel, în dor încă mai crezi.

Cum poți să fii iar tristă când dragostea există?
Mă-ntreb cum poți să crezi că nu mai ești iubită!
Iubirea nu-i un soare ce-apare și dispare,
Ci este o suflare ce-o porți nemuritoare.

Să-mi spui și mie cum să plângă ochii mei
Când dragostea mă-nvață ca să zâmbesc cu ei?
Durerea nu-i motiv ca ochii tăi să plângă,
Un zâmbet ți-ar ajunge la cer ca să te ducă.