Dac-ai ști ce-nseamnă viața pe pământ să ți-o trăiești,
Vise multe, chiar dorințe celor dragi să-mpărtășești,
Nu ți-ai vinde cugetarea în adâncuri să-ți trădezi
Viața ta ce-o porți în palme, pașii ei în veac să-i pierzi.
Dac-ai ști ce e iubirea chiar și-atunci când suferi mult,
Lacrimi ce ascund privirea unui înger pe pământ,
Nu ți-ai pierde-n lumea asta sufletul neîmplinit
Sub povara ce o porți pentru ceea ce-ai greșit.
Dac-ai ști ce e speranța chiar și-atunci când nu mai crezi
În lumina ce se stinge o sclipire să mai vezi,
Nu ți-ai face veșnic ziua noaptea-n care să trăiești,
Nu te-nchizi în întuneric unde viață nu găsești.
Dac-ai ști ce e prezentul fără o secundă-n plus,
Unde timpul nu urmează pasul până nu s-a scurs,
Nu ți-ai pierde și prezentul, și trecutul plin de dor,
Pentru o secundă-n plus ce te duce-n viitor.
Dac-ai ști ce e durerea fără să arăți vreo-dat’,
Să iubești mai mult tăcerea, decât să fii lăudat,
Nu ți-ai pierde zâmbetul de pe chipul încruntat,
Viața ta n-ai socoti-o un nimic de lepădat.
Dac-ai ști ce e credința în ceva mai bun și sfânt,
În lumina necreată ce se lasă pe pământ,
Nu ți-ai căuta un idol după care să te-ascunzi,
Și-adevărul n-ar mai fi groapa-n care să te-afunzi.
Dac-ai ști ce-i nemurirea sufletului iubitor
Într-o viață ce-o trăiește ca o pasăre în zbor,
Nu ți-ai frânge singur aripi ca să te răzbuni pe toți,
Nici n-ai căuta plinirea în durerea celorlalți.
