Giuvaierul iubirii

Te-am căutat în visele adânci şi-n nopţile senine printre stele,

În locurile-ascunse printre stânci şi-n aurul ce curge printre gene,

Te-am căutat sub aripă de înger şi-acolo unde timpul nu mai trece,

În locurile cele mai fierbinţi,şi iată... iubirea mi te-aduce.

Şi timpul îmi spune copile şi locul mă arată departe

Şi inima mea e la tine şi sufletul meu e aproape,

Răneşte-mă cât vrei de mult şi lasă-mă încet ca să mor,

Mai rupe o parte din mine,iubirii acestea nu dor.

Şi noaptea se-arată străină şi ziua cu totu-n lumină

Şi dragostea noastră-i copilă,dar Domnul o face divină.

Nici luptele cele mai grele nu pot să omoare iubirea,

Nici alte iubiri pe pământ ca tine nu-mi dau fericirea.

Mai bine ai fi…

Ai fost aici, aproape de mine şi zâmbetul tău mi-aducea fericire,

Am crezut că există o parte din mine în inima ta dăruindu-ţi iubire.

Mi-e mult mai uşor când soarele-apune şi noaptea arată lumini ce nu sunt,

Şi sângele-mi curge făr’o rană deschisă şi ochii-s senini privind la pământ.

Ce bine ar fi să nu mai exist, când o clipă ar trece să nu te iubesc,

Ce bine ar fi dacă n-aş mai muri, să te-ating cu iubirea unui înger ceresc,

Ce bine ar fi să-mi spui că sunt mort, să nu mă mai tem de moarte şi dor,

Ce bine ar fi să-mi spui că trăiesc, ca aripi cu tine să unesc şi să zbor.

Cruce de dor

În câte chinuri şi pentru câte lacrimi am aşteptat atât de mult

Şi pentru ce iubiri şi pentru câte doruri am renunţat la tot ce sunt,

Nici timpul n-a contat, nici locul unde-am stat, nici faptul c-am visat,

Cu sângele şuvoi pe frunte , peste tot, în haine de torturi m-au îmbrăcat.

Şi câte zile-au fost şi câte clipe au trecut crezând că-s cele de pe urmă,

Dar fără rost… dar şi c-un rost mi se zărea un capăt de lumină,

Mă-ntreb de mii de ori şi îmi răspund de-atâtea ori-cum hotărârea e a mea?!

Dar nu îmi e de-ajuns să ştiu ce va urma , căci nu-i aceeaşi  calea.

Sarmana mamă, sărmanul tată cât m-au crescut şi iată-mă orfan,

Nu am nici o comoară, nu am decât povară a conştiinţei ce o am,

Mă-ntoarce la-nceput, mă duce mai departe cu fiecare gând,

Dar nu-s destule chinuri şi nici destule lacrimi ca să renunţ curând.