Și ultima lacrimă s-a dus pentru tine și ultimul gând de-ntristare,
Și ultima clipă s-a întors pentru mine, dar liniștea ei e prea mare.
Mă pierd ca o frunză purtată de vânt, uscată și arsă de soare,
Mai bine mi-ar fi pământul mormânt și zborul înalt o visare.
Atinge-mi privirea cu chipul tău blând și-nchide-mă în brațele tale,
Sărută-mă în taină pe frunte cu-n gând și vindecă rănile mele.
E ultima oară și nu pot să plâng ,e ultima clipă împreună,
Mai bine mi-ai face din brațe mormânt sau clipa aceasta eternă.
E ultimul drum, e ultima noapte în care se pierde odihna,
E ultima zi ,e ultimu-apus în care se-ascunde lumina.
Rămâi lângă mine, sau ia-mă cu tine, sau ultima lacrimă o varsă
Când clipa din urmă se-ntoarce la mine cu liniștea ei dureroasă.
